CONSTITU'I, const'itui, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) alcătui, a (se) forma, a (se) înfiinţa, a (se) organiza. 2. Tranz. A avea valoare de..., a fi considerat ca...; a reprezenta. 3. Refl. (Jur.; în expr.) A se constitui parte civilă = a formula pretenţii de despăgubire faţă de acuzat într-un proces penal. - Din fr. constituer, lat. constituere.
Sursă : DEX'98 (48773)  - Joseph

CONSTITU'I vb. 1. v. alcătui. 2. a alcătui, a crea, a desemna, a forma, a institui, a înfiinţa, a numi, a organiza, a stabili, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie.) 3. v. înfiinţa. 4. a fi, a forma, a însemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea esenţială a lucrării.)
Sursă : Sinonime (178820)  - siveco

constitu'i vb., ind. si conj. prez. 3 sg. si pl. const'ituie, imperf. 3 sg. constitui'a
Sursă : DOR (234908)  - siveco

A CONSTITU'I const'itui tranz. 1) A forma prin reunire; a compune; a alcătui. 2) A însemna prin sine; a reprezenta. [Sil. -ti-tu-i] /<fr. constituer, lat. constituere
Sursă : NODEX (329283)  - siveco

A SE CONSTITU'I pers. 3 se const'ituie intranz. A fi format; a consta; a consista; a se compune. [Sil. -ti-tu-i] /<fr. constituer, lat. constituere
Sursă : NODEX (329284)  - siveco